în fine...s-au descălţat de bocanci
s-a sfărâmat tropăitul
şenilele împachetate au fost băgate în buzunare
pufăind din tigări imaginea zilei
mici rotunduri ale timpului
nefiinţa îi ordinul celor mari care...care râd
de păsările cu aripi frânte
în piaţa raţiunii oameni desfacuţi in felii
oamenii fac sex
suflete aruncate
pe caldaramul precarei existenţe
în biserici sfinţii tremură de frig
nu s-a pomenit niciodata aşa ceva
la masa tacerii se discută
fară să se rostească cuvinte
au nevoie de alte perechi de ochi
noi creere între picioare
oare or sa poată rezolva problemele
prezentului...
<<<<< Vianu >>>>>
Eu intru pe blogul tau, pentru ca imi plac poeziile tale ,le citesc cu mare drag ,dar nu mai pot comenta...in calitate de prietena imi permit sa te poop dulce !