Opinii - Vlad MIXICH cu adaugiri...suntem oameni si ne purtam ca atare...
Revoluţia
la care visez nu are culoare politică. Pentru că România anului 2012 nu
e o dictatură, ci o ţară condusă prost. Revoluţia la care visez nu e
organizată de partide. Pentru că toţi politicienii vorbesc la fel şi
fură laolaltă cu marii capitalişti ai ţării. Revoluţia la care visez nu e
declanşată de oamenii care vorbesc la televizor. Pentru că România e o
ţară cu televiziuni care nu doar informează, ci şi manipulează.
Revoluţia la care visez eu e altfel.
E una în care jandarmii îi
snopesc în bătaie pe huliganii din galerii, undeva pe străduţele
lăturalnice din spatele Spitalului Colţea, în timp ce mii de hipsteri,
studenţi şi profesori protestează liber, între clădirea unei facultăţi
şi a unui teatru. Revoluţia mea e una în care, sub presiunea străzii,
preşedintele ales al României îşi cere public scuze pentru erorile sale,
la oră de maximă audienţă. Revoluţia mea e una în care oamenii nu
protestează împotriva reformei sistemului medical, ci împotriva
corupţiei din spitale.
Revoluţia mea e una în care nimeni nu ştie ce
e Legea 4, dar toţi știu ce scrie în articolul 2 din Constituţie: „Nici
un grup şi nici o persoană nu poate exercita suveranitatea în nume
propriu“. Revoluția mea e una în care românii inteligenți de peste
hotare nu scriu texte revoltate de la distanță, ci iau primul avion spre
acasă. Revoluția mea nu seamănă cu golanii comuniști din Atena, ci cu
indignații liberi din Madrid. Revoluția mea e aici, printre noi, dar
încă nu știe că există.
Revoluția mea e în scandările auzite zilele
astea la Timișoara - „Ole, ole, noi urâm partidele“, sau la Cluj - „PDL
și USL, aceeași mizerie“. Revoluția mea e cu acea mamă care i-a spus
fiicei sale „Mamă, du-te la proteste dacă știi de ce te duci. Dacă nu
știi, stai și sună-ți un prieten care are nevoie de o vorbă bună. E mai
valoros decât să fii gură-cască“.
Revoluția mea e cu prietenul meu
care, într-o zi, a desfundat singur canalul împuțit din fața blocului în
care locuiau alți o sută de oameni. Revoluția mea e cu cei care dau
like pe Facebook abia după ce ajung acasă, obosiți după o zi de muncă și
patru ore de proteste. Revoluția mea e cu studentul nebun care nu vrea
să dea șpagă ca să treacă examenul, e cu femeia șofer care azvârle un
zâmbet superior înjurăturilor pe care le primește în trafic, e cu
maică-mea, care închide televizorul ca să meargă la un concert.
Revoluția
mea e aici, printre noi, dar nimeni nu-i spune că are puterea să
schimbe lumea. Așa cum Raed Arafat a schimbat SMURD-ul. Așa cum Marcel
Iureș a înființat un teatru independent. Așa cum Cristina Neagu a ajuns
cea mai bună handbalistă din lume. Așa cum o echipă mică de cercetători a
salvat Institutul Cantacuzino de la pieire. Așa cum toate aceste
povești adevărate împing țara mea, mai cu vai, mai cu chiu, înainte.
Știu
că sunt idealist, dar știu că la o astfel de revoluție visați și voi.
Și, dacă printr-o minune, ea ar deveni realitate, cu siguranță că nu ar
vedea-o nimeni la televizor. Pentru că prea mulți dintre noi am fi
ocupați să o împlinim și pentru că revoluția la care visez eu nu are
spectatori. Are doar actori.
jos palaria..e revolutia la care vreau si eu sa particip :)
Foarte frumos ! Din păcate, ca tot ceea ce este prea bun şi prea frumos, pentru început pare a fi utopic ...
Foarte bun blog-ul !
Schimbarea se face intii cu noi .
Ideologie...da..Ramane de vazut si cat se va transpune in realitate...intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat...
O zi buna !
Fie ca sărbătorile Crăciunului
să vă aducă lumina în suflet,
multă bucurie, iubire, speranţă şi prosperitate.
La mulţi ani!
Gânduri minunate,Sărbători fericite!
cele mai frumoase şi luminoase gânduri.!! *GIVE_HEART*
La multzi ani domnule draga!