Acum cateva saptamani eram foarte trist, si nu stiam de ce. Ma tot intrebam de ce nu pot di vesel. La un moment dat mi-am dat seama ca eram trist pentru ca consideram ca nu sunt bun de nimic, ca nu stiu sa fac nimic, ca sunt inutil.

Apoi mi-am amintit ca am citit in "The 7 Habits of Highly Effective People de Stphen R Covey" o intamplare asemnatoare a unui scriitor care in lipsa de idei a mers la psiholog. Acesta l-a intrebat daca e de acord ca o zi sa faca exact ce ii spune el. Scriitorul a fost de acord. Doctorul l-a indrumat sa mearga intr-un loc unde s-a simtit cel mai bine in copilarie. Apoi i-a inmanat 4 biletele care sa le deschida la orele 9, 12, 15 si 18. Scriitorul a mers pe o plaja. Pe primul scria "asculta cu atentie", pe al doilea scria "incearca sa te intorci in urma", pe al treilea scria "examineaza-ti motivatiile" si pe utimul" scrie tot ce te framanta".

In incercarea mea de a gasi un loc in care m-am simtit cel mai bine mi-am dat seama ca cel mai bine m-am simtit in caemra mea in momentul in care ma uitam la desene animate. Acum am multe desene animate preferate dar ma gandeam mai mult la cel din copilarie. Apoi navigand pe internet am gasit o fata care se autointitula Sandy , si imediat mi-a venit in minte Sandybell , celebrul desen animat din copilarie.



L-am cautat pe internet si bine-nteles l-am gasit. Apoi Am inceput sa ma uit cam cate 2-3 episoade pe zi. Poate ca atunci cand eram mici nu ne dadeam seama cat de educative era acel desen animat.

Astazi am ajuns cu parere de rau la ultimul episod. Parca toate au o legatura: in ultimul episod erau inflorite narcisele si toti se pregateau de o mare sarbatoare la fel ca si aceasta minunata zi de primavara.

Si analizam cat de multe am invatat din acest desen animat. In primul rand fii fericit cu ai si lupta-te intotdeauna pentru visurile tale.

Gandidu-ma la mine intotdeauna am avut dragostea data de familie, m-am luptat sa ma realizez pe plan profesional pentru ca atunci cand eram copil vedeam cat de mult sufera cei dinjuraul meu pentru ca nu aveam bani. Acum am familie care ma iubeste enorm, munca mea pe plan profesional a dat roade si am ajuns la un nivel la care ma simt multumit si pot sa spun cu mana pe inima ca nu am invatat 17 ani degeaba. Chiar s-a meritat. Dar inca nu sunt complet fericit. Si analizand in comparatie cu Sandy ce o facea pe ea in ultimul episod sa ajunga la fericirea absoluta: si-a regasit mama (familie), a revenit in satul in care a crescut si s-a reintalnit cu toti prietenii (prieteni), a devenit o ziarista foarte buna (cariera) si nu in ultimul rand era alaturi de Mark (love).

Acum eu am familie, am prieteni, am cariera dar imi lipseste "Mark". Poate ca nu am atins fericirea absoluta dar voi continua sa lupt sa imi gasesc dragostea, sa ajung la ea.

PS: Pe plan profesional mi-am indeplinit visul dupa 18 ani, sper ca ultimul sa nu dureze la fel de mult :D

Pëlqen! 7