Am găsit, umblând aiurea prin internet, o  poezie cu o întrebare care chiar că te pune în dilemă ...
Aţi văzut prea bine că la consultaţii
Doctorii te-ntreabă despre emanaţii.
Vor să ştie totul: abundenţă, faze,
Unii le zic "vânturi", alţii le zic "gaze".
Dar să nu vă mire dacă medicina
Studiază astăzi foarte mult "băşina".
Fiindcă, biologic, pentru toţi e clar,
A băşi e un lucru foarte necesar.
Toată lumea bese, asta-i o axiomă
Nu interesează sunet sau aromă.
În privinţa asta toţi suntem la fel
Floarea nobilimii, preoţi, prinţi, prinţese,
Papa de la Roma, bese şi iar bese.
Însă-o chestiune trebuie-nţeleasă:
Fiecare bese dar la el acasă!
Fără martori merge, tare sau încet,
Nimeni nu-ţi dictează să te beşi discret
Vrei rafale scurte sau prelungi să sune
Treaba ta, eşti liber.Poţi să faci şi spume!
Şi chiar dacă nimeni nu-ţi stă împrejur,
Poţi să beşi în lege, până pici in cur.
Eticheta cere, însa, să fii pudic
Bunul simţ, pretinde să nu beşi în public.
Ce-ar fi, bunăoară, s-auzi pe cutare
C-a băşit în public doamna nu-ştiu-care
Sau că domnişoara, profesoară, X,
S-a băşit în clasă, ieri la 9 fix?
Cum ar fi privite, sau calificate,
Ar mai fi prestigiu, sau autoritate?
Cine le-ar mai crede fiinţe graţioase?
Ar fi socotite nişte ...  băşinoase.
Dar mă-ntorc acuma iar la medicină
Să-ţi rişti sănătatea pentru o băşină?
Să n-o laşi să iasă dacă eşti în public,
Fiindcă eticheta cere să fii pudic?
În privinţa asta sunt păreri mai multe,
Cine-ar sta, pe toate să le mai asculte?
Astfel, după unii poţi să beşi oricât.
Dar să ştii la vreme să le strângi de gât.
Poţi să fii acelaşi om cu demnitate
De le dai tăcut drumu-n libertate
Asta-i o părere, una dintr-o mie
Dar morala spune că-i ipocrizie
Ce deosebire între om şi cal
Ar mai fi atuncea sub aspect moral?
Când te-arăţi în lume demn, gras şi frumos
Şi în realitate eşti un băşinos?
Câţi nu sunt din ăştia care băs de zor,
Parcă ştii vreodată ce-i la curul lor?

Dar rămâne lege, că e indecent
Să slobozi la gaze pe eşapament.
Fie, cu morala nu te poţi certa
Dar mai vine gazul fără voia ta.
Şuieră şi geme, cu prelung ecou
Iar tu ai neşansa să fii la birou.
În astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Să recurgi la scuze sau să te prefaci?
Din experienţă eu vă spun cinstit
Că nicicând în viaţă nu am îndrăznit
Să recurg la scuze, ar fi fost mai rău
Să roşească lumea toată-n jurul meu.
Am târşit un scaun, am făcut ceva,
Ca să nu se creadă c-am băşit cumva.
Şi oricât s-ar spune că sunt ipocrit
S-au făcut şi alţii că n-au auzit.
Chiar şi-ndrăgostiţii când admiră luna,
Cu, sau fară voie, scapă câte una
Dar c-o tuse seacă, bine regizată
Sau c-o melodie mai pe nas cântată
Fac să se ascundă totul , în poezie,
Chiar şi nedorita scurtă gălăgie,
Ce-a trecut prin maţe şi s-a dus în vânt
Şi care ne-ncurcă viaţa pe pământ.
Dar astfel de cazuri când ipocrizia
E asociată chiar cu poezia,
Crime, moraliştii noştri le socot.
Căci morala-şi bagă nasul peste tot.
În final, tot omul se întreabă trist:
Să asculţi de medic sau de moralist?

Pëlqen! 13