Regrete??nu deloc, si chiar nu regret nimic din tot ce am facut, am spus, am scris... de obicei imi scriu gandurile intr-un folder si cu siguranta ele vor ramane acolo pentru copilul meu....dar nu am regrete, de ce as avea??am invatat inca de mica sa ma multumesc cu putin, erau momente cand primeam o aripa de pui pe o bucata de mamaliga inca fierbinte:) m-am calit si am suportat fierbinteala ani de zile din orice parte a venit... am iubit oamenii pen'ca asa spunea bunica mea''iubeste-i, asa cum te iubesti pe tine'' m-am iubit foarte mult si acum ma iubesc, sunt om cu bune cu rele , rad, glumeasc, doresc, tanjesc si plang....
insa in toti anii am invatat sa si accept ....de asta nu am conditionat nici o relatie de prietenie, nu am cerut, nu am cautat interese proprii, nu am eviat nici un subiect si nu am dat-o la intors atunci cand cineva a vrut sa ma cunoasca real...nu ma ascund de nimeni, nu mi-am ascuns casuta si am facut tot ce mi-a stat in putere sa fie multumita persoana care m-a vizitat:)
nu am fost suparata cand dupa plecare, cand la cateva luni am aflat ca m-a vizitat doar de curiozitate, ca a vrut sa faca pe ''detectiva''moment in care am ramas socata...dar nu regret si stiu ca am fost o gazda buna:)

si am mai aflat din toate astea ca,atunci cand traiesti o drama(asa cum am avut-o eu) ai nevoie de un umar pe care sa plangi, de un suflet caruia sa-i impartasesti durerile tale si un prieten care sa te asculte...dar am intalnit iaca oamnei de doua tipuri: curiosii si cei carora le pasa si care nu te judeca, dar incerca sa-ti aline sufletul.pe cand cilalti sunt curiosi sa stie cat mai multe despre tine pentru a acumula mai multe informatii, pe care mai tarziu le folosesc importiva ta.
asta inseama ca,daca pana acum ''trebuia'' sa accept oameni si lucruri de orice fel, de acum trebuie cu siguranta sa aleg si nu in functie de altii si asa cum imi dicteaza constiinta

lumea??ce zice?? nu-mi pasa. nu datorez nimanui nimic si nu regret nimic.
Margareta

Pëlqen! 16